Oricât am incercat să fug, oricat am incercat să resping și să ma ascund, tot la aceleași gânduri am ajuns intr-un final.

— Monolog

Oricât am incercat să fug, oricat am incercat să resping și să ma ascund, tot la aceleași gânduri am ajuns intr-un final. Aceași luptă cu propriul ego, același monolog dus la infinit… aceași ceartă cu propria identitate parca pierduta intr-un infinit de posibilități, intr-o mare societate. Și oricât te-ai bate cu pumnul in piept ca sti ce vrei în viața, in realitate esti unde sunt si eu doar ca tu mai ai speranță. Solitudinea este o utopie caci natura noastra, simpla noastra existenta implica compromisuri. Fie ca sunt compromisuri sociale fie ca sunt personale, le facem. De multe ori nici macar nu mai realizăm asta si totusi ele sunt prezente in viata noastra. Cu cat incercam sa respingem aceasta idee, cu atat mai tristi si izolati ajungem sa fim. Acceptând compromisurile ca pe ceva normal, ca pe un proces existential poate ca ne ușurăm și existența pe pamant, cel putin in condiția de muritori

Nu exista comentarii

Adauga comentariu